Tema: ,,Metode şi tehnici de dezvoltare a creativităţii prin intermediul artei plastice,,
Activitățile artistico-plastice în grădinița de copii
Vârsta preşcolarității este considerată ca perioadă a imaginaţiei, fanteziei, visării, a jocului, în general . Dezvoltarea psihică a copilului la acesta vârstă are la bază mai mulţi factori. Aflându-se sub influența jocului şi sub îndrumarea educatoarei, copilul dobândeşte noi particularităţi psihice.
Experienţa lui cognitivă se îmbogăţeşte, sfera reprezentărilor se lărgeşte, aşa cum se întâmplă şi cu operaţiile gândirii intuitiv-concrete, apar forme ale trăirilor emoționale mai complexe, se constituie noi tendințe, dorințe, năzuințe, atracții și interese.
Jocul are răsunet în sufletul copilului. El oferă acestuia un izvor inepuizabil de impresii ce contribuie la îmbogățirea cunoștințelor despre lume și viață, formează și dezvoltă caracterul uman, deprinderi, înclinații, aspirații. Când se joacă, copilul are mai multe foloase dacă se implică activ decât dacă privește pasiv. Jocul este cadrul cel mai important de manifestare și stimulare a potențialului creativ. În orice joc, copilul combină diferite mișcări și descoperă multiple utilizări ale obiectelor și lucrurilor.
Manifestarea potențialului creativ este posibilă datorită semnificației afectogene a obiectelor, personajelor, relațiilor și reflectă trebuința de independență și auto exprimare a celui mic. Această manifestare este pregnantă și în desen, pictură, activități care au funcții importante în viața preșcolarului. Prin desen și pictură copilul reflectă, selectiv și într-o formă specifică, realitatea. Prin limbajul liniilor, al culorilor, al semnelor grafice copilul exprimă percepțiile, reprezentările, emoțiile, cunoștințele receptate din diferite surse.
Toate aceste manifestări ale potențialului creativ sunt originale în raport cu experiența individuală, constituindu-se premisa pentru viitoarele produse creatoare. Jocul copilului este nu atât o pregătire pentru lucruri serioase, nu atât o repetiție a unor roluri pe care acesta le va asuma ulterior, cât un model ; iar după Gabriel Liiceanu, acesta este „un rol în care nu ești jucat, ci te joci”, Ceea ce şi fac copii în centrele de interes, se joacă, creează şi totul depinde de măiestria şi creativitatea cadrelor didactice.
Procesul instructiv-educativ din grădiniță, prin conținuturile sale și obiectivele urmărite este un cadru important de stimulare și dezvoltare a potențialului creativ. În educarea creativității există numeroase disponibilități psihice și cognitive ale copilului:
- nevoia de lărgire a experienței cognitive;
- curiozitatea și interesul pentru cunoaștere;
- dezvoltarea competențelor lingvistice;
- constituirea formelor voluntare ale unor procese psihice;
- câștigarea de abilități;
- apariția competitivității.
Pentru a reuși educarea creativității trebuie să știm ce obiective să urmărim. Latura educației care realizează această problemă este educația creativității. Obiectivele acesteia, la vârsta preșcolară, sunt:
- îmbogățirea reprezentărilor despre obiecte, fenomene, situații;
- formarea receptivității față de probleme;
- însușirea unor modalități de operare a gândirii;
- însușirea principalelor procedee imaginative;
- dezvoltarea imaginației reproductive și a imaginației anticipative;
- cultivarea spontaneității și independenței;
- formarea capacității de exprimare a propriilor idei și soluții.
Desenul este o activitate spontană care-și face debutul din cea mai fragedă, ce poartă în sine caracterele jocului, un joc cu pronunțată manifestare intelectuală. Desenul celor mici este sincer și învăluit într-o puternică afectivitate. Activitățile artistico-plastice constituie cadrul și mijlocul cel mai generos de activare și stimulare a potențialului creativ. Mijloacele artei devin pentru copil unelte autentice de rezolvare a problemelor de echilibrare, de modelare a spațiului în care trăiește și se joacă, chiar se automodelează. Limbajul plastic este cel mai apropiat preșcolarului. Se impune descoperirea și exersarea predispozițiilor artistice care sunt aproape generale: simțul culorii treptat în prezența atributelor cromatice ale naturii, al formelor, al ritmului, al armoniei. „Micul artist”, preșcolarul elaborează plastic orice. El se joacă cu creionul colorat (grafic) sau cu pensula (alte instrumente specifice), își manifestă realitatea așa cum știe și poate el. Punctul static sau dinamic multiplicat, forma plastică spontană, culoarea; toate îl duc pe copil într-o lume mirifică și îl ajută să realizeze compoziția de desen sau pictură (aglomerată sau dispersată). Elementele de limbaj plastic vor fi îmbinate cu cele de tehnică (dactilo-pictură, tehnica tamponului, tehnica ștampilei, tehnica conturului etc.); ele generează receptivitate copilului pentru posibilitățile oferite de natură.
Educația creativă în grădinița de copii devine un deziderat, o realitate și o necesitate în introducerea pe făgașul vieții al celui ce reprezintă viitorul omenirii – copilul.
